Tuesday, November 3, 2009

Despre vocaţiile monahale

Cred că e timpul să redeschidem acest spaţiu de discuţii şi schimburi de păreri. Aş vrea să avem în vedere tema vocaţiilor monahale, folosind ca pretext ceea ce s-a întâmplat recent pe Dealul Mitropoliei. Încerc să fiu cât mai reţinut cu putinţă.

Faptele, pe scurt: un (fost) monah în vârstă de 25 de ani, protosinghel, a fost filmat întreţinând relaţii sexuale cu un alt bărbat, în luna august a acestui an. Ulterior, din ceea ce am auzit, deţinătorul filmului a încercat să obţină prin şantaj o sumă de bani de la monahul respectiv şi apoi de la Biserică, ceea ce nu s-a întâmplat, iar filmul a sfârşit în presă (presupun că nu gratis), unde a fost făcut public săptămâna aceasta. Între timp, fostul monah a dispărut la începutul lunii septembrie, spunând că e bolnav de TBC şi schimbându-şi numărul de telefon, pentru ca, din comunicatul de presă de ieri să aflăm că încă din august monahul respectiv ceruse ieşirea din monahism.

Am citit şi comunicatul de presă oficial al Patriarhiei. Dacă în unele situaţii comunicatele de presă oficiale îmi apăreau ca fiind îmbrăcate pe alocuri într-un limbaj prea lemnos, de data aceasta singurul lucru pe care l-aş putea reproşa comunicatului ar fi titlul, pentru că - interpretat tendenţios, aşa cum presa de la noi ştie prea bine să o facă - poate da apă la moară celor care acuză Biserica de colportaj al unor teorii cu iz conspiraţionist.


Întrebări:

1. există sau nu o doză de tendenţios în modul în care presa prezintă publicului informaţiile privind Biserica Ortodoxă Română? Am în vedere seriile de articole şi reportaje privind Biserica Ortodoxă Română apărute în presa centrală în perioada 20 octombrie - 2 noiembrie 2009, cu precădere cele publicate de trustul de presă care a făcut public acest caz;

2. există - sau nu - o criză de vocaţie la nivelul personalului monahal?

Părerea mea este că, indiferent dacă există sau nu o astfel de criză, în actualul context social tunderea în monahism nu trebuie să se facă înainte ca vocaţia monahală să fie foarte bine probată - printr-o perioadă de noviciat mai îndelungată de exemplu. Mi se pare puţin ciudat ca la 25 de ani să ajungi protosinghel. Evident, nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea despre asta, dar situaţia aceasta mă determină - în calitatea mea de simplu credincios, membru al Bisericii - să îmi pun întrebări. Întâmplarea face că am avut ocazia să vorbesc de câteva ori cu monahul respectiv, şi vă mărturisesc că sunt revoltat, scandalizat şi vexat de comportamentul lui, iar postarea aceasta este în parte generată de acest sentiment de revoltă şi de încredere înşelată.


Dacă subiectul vi se pare relevant, vă rog să vă exprimaţi observaţiile. Şi închei făcând un îndemn la reţinere în comentarii.