Zilele Bisericii la München

Slujba Vecerniei cu Litie la Zilele Ecumenice ale Bisericii din Germania

În perioada 12-16 Mai 2010 a avut loc la München întâlnirea de acum tradiţională a creştinilor din Germania intitutlată “Ökumenischer Kirchentag” (Zilele ecumenice ale Bisericii), aflată anul acesta la a doua ediţie.

Întâlnirea a peste 100000 de creştini din Germania în capitala bavareză s-a desfăşurat prin lucrarea comună a consiliului mixt al Bisericii Evanghelice Germane (EKD) şi al Comitetului central al catolicilor germani (ZdK), alături de care un rol deosebit de important au avut şi comunităţile ortodoxe de aici, scopul principal al întâlnirii fiind întărirea speranţei într-o lume aflată azi în nesiguranţă materială dar mai ales spirituală. Tocmai de aceea, motto-ul Zilelor Bisericii a fost „Damit ihr Hoffnung habt” (Ca voi să aveţi speranţă”), verset din Epistola întâia sobornicească a Sfântului Apostol Petru (1,21).

Zilele Bisericii în Germania înseamnă participarea la numeroase slujbe, conferinţe, seminarii, târguri de carte, concerte cu caracter creştin, însumând mai mult de 200 de evenimente care au ca scop schimbul de idei şi apropierea între oameni şi, ce este mai important, conştientizarea populaţiei de importanţa misiunii creştine într-o ţară puternic secularizată.

Seara de vineri, 14 Mai, aflată la mijlocul festivităţilor, a fost întru toate specială, discuţiile despre diferitele probleme ale creştinismului contemporan fiind oprite, pentru participarea a peste 20000 de creştini de diferite confesiuni la Vecernia Ortodoxă la care s-a săvârşit Litia (pâinea binecuvântată). Numeroşi preoţi catolici, pastori luterani, dar şi presa şi televiziunile germane au privit săvârşirea Vecerniei cu un interes deosebit, declarând că ea a fost de fapt evenimentul central al întregului program desfăşurat pe perioada a cinci zile în capitala Bavariei.

Slujba de seară, la care a participat IPS Augoustinos, Mitropolitul Germaniei din partea Patriarhiei Ecumenice şi IPS Serafim Joantă, Mitropolitul românilor din Germania, Europa Centrală şi de Nord, alături de comunităţile ortodoxe româneşti, greceşti, ruse, sârbe şi copte s-a desfăşurat pe podimul ridicat în piaţa Odeon din centrul Münchenului. Cu această ocazie au fost aşezate în marea piaţă 1000 de mese, la care creştini de diferite confesiuni au luat simbolic după slujbă cina comună, constând din pâine binecuvântată, apă, untedelemn şi mere, după modelul sfinţirii pâinilor în Galileea.

Simbolistica meselor puse în această seară nu a fost una euharistică, ci aceea a iubirii de oaspeţi pe care a arătat-o mereu Mântuitorul, mâncând alături de diferiţi oameni, cu diferite statute sociale, dar este strâns legată şi de minunea săturării celor patru mii de oameni prin înmulţirea pâinilor (Matei 15,32-38).

Vecernia ortodoxă, ca simbol al legăturii dintre creştini

Importanţa săvârşirii Vecerniei Ortodoxe într-un spaţiu public dintr-o ţară occidentală este dublă: pe de o parte se află interesul din ce în ce mai mare acordat spiritualităţii răsăritene în spaţiul apusean, iar pe de altă parte slujba de seară a venit ca un gest valoros, într-un timp în care o comuniune comună între catolici şi protestanţi în timpul Zilelor Bisericii a fost respinsă în prealabil de către organele de conducere ale ambelor biserici cu un număr relativ egal de membri în Germania, acest lucru punând însă sub semnul întrebării însăşi sensul întâlnirii tuturor creştinilor. De aceea, preşedintele luteran al Zilelor Bisericii, profesorul Eckhard Nagel, a declarat că „această Vecernie este un simbol pentru comunitatea extinsă, precum şi pentru implicarea creştină în societate”.

„Ideea că mişcarea ecumenică a stagnant este greşită”, a susţinut părintele Constantin Miron, profesor la Universitatea din Bonn şi membru activ la organizarea sfintei slujbe, „cooperarea de la vecernie fiind un câştig concret, palpabil şi gustat”. Preşedintele catolic al Zilelor Bisericii, Alois Glück, a subliniat şi el faptul că prin aceasta credinţa ortodoxă este cunoscută mai bine de germani, înţelegerea sensibilităţii interioare a creştinismului răsăritean fiind foarte importantă pentru mişcarea ecumenică.

La sfârşitul sfintei slujbe IPS Augoustinos a binecuvântat pe toţi cei prezenţi, îndemnându-i ca atunci “când vă întoarceţi la casele voastre, să mergeţi unii la alţii, la fel cum aţi venit astăzi unii la alţii. Vizitaţi-vă reciproc şi purtaţi în inimi pe cât posibil amintirea acestei seri şi a vecinilor voştri ortodocşi”