Wednesday, May 12, 2010

Criza

Acesta nu este un material legat direct de domeniul teologic.
_________________________________________________

Deci asta e. Am intrat în partea a doua a crizei. Partea în care efectele sociale vor fi vizibile şi imediate. Spre deosebire de mediul privat, în mediul bugetar sindicatele au putere mult mai mare şi o vor folosi din plin. Criza va fi foarte vizibilă pe stradă, nu ca până acum.

Ştiam cu toţii că lucrurile nu merg şi că ceva trebuie schimbat. Era vizibil cu ochiul liber. Cu toate acestea, impresia mea este că mulţi români nu au crezut în măsuri de o asemenea amploare, probabil din speranţa că nu vor fi direct afectaţi. Iată însă că fiecare dintre noi va fi afectat de criză. Nu va scăpa nimeni.

Acum câteva zile ne aşteptam la creşterea taxelor şi discutam procentele. În schimb, de ieri seară ştim că salariile pentru bugetari, pensiile şi ajutoarele de şomaj o vor lua în jos. Sunt, spun asta din capul locului, măsuri extreme. Odată cu anunţarea lor, speranţele noastre că economia va începe să se restabilească înainte de sfârşitul anului (şi că vom rămâne doar cu amintirea neplăcută a unei crize) s-au transformat în fum. Mai trist este faptul că, dacă aceste măsuri nu vor fi şi aplicate, lucrurile vor merge chiar mai rău.

Şi pentru că tot am adus vorba de acest lucru, nu cred că administraţia românească este capabilă să implementeze aceste măsuri. Nici această administraţie de acum, nici oricare alta. Dacă am fi avut o administraţie capabilă, astfel de măsuri (dar mult mai bine gândite şi nu anunţate în pripă, ca acum) ar fi fost luate de mult timp. Şi poate nu s-ar fi ajuns aici de la bun început: salariile şi pensiile nu ar fi crescut aberant în 2007 şi 2008, cum nici numărul angajaţilor la stat nu ar fi atins dimensiuni groteşti. Acest lucru nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, mă îndoiesc sincer că aceste măsuri sunt suficiente. La cum văd eu lucrurile, guvernul continuă să reacţioneze cu reţinere (şi foarte târziu) faţă de o situaţie deja existentă, în loc să acţioneze pentru a o îmbunătăţi. Nu poţi câştiga nimic niciodată având o strategie defensivă. Dar, am uitat, nu trăim în Polonia sau în Coreea de Sud.

Regretul meu este că singurul potenţial câştigător din această situaţie este partidul socialist. Liderii acestuia nu merită să câştige puncte de simpatie şi susţinere pentru simplul fapt că stau pe margine şi ţipă strident cât de buni sunt ei şi cât de răi sunt cei care guvernează acum. Cu siguranţă, liderii socialişti nu merită să câştige puncte pentru că vor încerca – şi probabil vor reuşi – să scoată oamenii în stradă. În situaţia de acum, protestele vor înrăutăţi lucrurile. Ar fi fost în schimb binevenite proteste pentru a cere guvernului un plan anticriză - acum un an, sau acum câteva luni, în momentul în care era tot mai vizibil faptul că guvernul nu are un plan anticriză. Avem însă nu numai guvernul pe care îl merităm, ci şi opoziţia pe care o merităm.

Avem nevoie acum, mai mult ca oricând, de stabilitate şi pace socială, pentru ca această perioadă dificilă să treacă mai repede. Protestele nu înseamnă decât prelungirea şi înrăutăţirea ei.

Fiecare familie a acestei ţări va fi afectată de reducerile anunţate. Dacă stau şi mă gândesc la familia mea, sunt cel puţin 4 persoane care vor câştiga mai puţin sau îşi vor pierde slujbele. Iar dintre acestea, 3 sunt profesori. Nu merită acest lucru. Lor li se adaugă prietenii care deja mi se plâng că nu mai pot rezista. Toate aceste sacrificii pe care oamenii le fac vor fi risipite dacă lucrurile nu se schimbă.

Acum.