IISUS IN CELULA

Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist, ce înalt era Crist !
Luna venea după El în celulă,
Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veşminte,
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne? Din ce veac?
Iisus a dus lin un deget pe gură
Şi mi-a făcut semn ca să tac.

S-a așezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-Mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină,
Parcă purtase lanţuri, cândva...

Oftând, Şi-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui vărgi.

Părea celula munte, părea Căpăţâna,
Şi mişunau păduchi şi guzgani.
Am simțit cum îmi cade tâmpla pe mână,
Şi-am adormit o mie de ani...

Când m-am deșteptat din afunda genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era lună,
Numai Iisus nu era nicăiri...

Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns...

- Unde eşti, Doamne? am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui…
M-am pipăit… şi pe mâinile mele
Am găsit urmele cuielor Lui.

                                                                                    Radu Gyr (1905-1975)   

  Poet creștin, luptător al credinței, deținut politic