SINGURĂTATE
(10 septembrie 1953 – 22 aprilie 1954)
La subsol. Celula Nr. 5, lungime 2 metri, lățime 1
metru. Deasupra ușii, o gaură pentru aerisire și lumină. Bolnav de icter.
Medicament - fără pâine și ciorbă - și niște calmante. Banca pe care dormeam nu
are saltea. După 75 de zile, doctorul îmi spune că m-am vindecat.
Sunt dus la anchetă. Își bat joc de mine, că sunt
prost și nebun. La plecare mă întreabă: ”Ce
relații ai avut în București, pe strada…?” Nu-mi aduc aminte. ”Du-te în celulă și acolo ai să putrezești!”
Nu mă lăsau să dorm. Băteau mereu în uși.
Când mi-am adus aminte de stradă, am leșinat. Era
adresa familiilor Codreanu și Moța. Turnătorul era din grup cu noi. Nearestat.
Pe 21 aprilie, în zori, visez un vis ciudat: Prin
gaura de aerisire, două bețe de corn lucioase, fără noduri. S-a luminat celula.
O voce mi-a spus: ”Pune mâna pe ele!”
Am sărit de pe bancă. Zic: ”Acum o să
mor. Mă cheamă la ei!” Erau martirii
căzuți în luptă, în Spania. Și cu o voce
puternică, încep să cânt ”Ștefan al Moldovei”.
Ușa se deschide. Erau cinci gardieni speriați: ”Ce ai cântat?” Recit ”Mama” de Coșbuc.
Astăzi Comisia juridică îmi spune: ”Procesul tău… ori acasă, sau la tribunal”.
A doua zi plec la Aiud. În tren am auzit că e Săptămâna Mare și Duminică e
Învierea.
Acest proces s-a judecat în iulie 1958. Condamnat la
22 ani. Eliberat pe 22 iunie 1964, cu decretul.
Anastase
Buciuneanu
(luptător al
credinței, deținut politic)
No comments:
Post a Comment