Cred că e timpul să redeschidem acest spaţiu de discuţii şi schimburi de păreri. Aş vrea să avem în vedere tema vocaţiilor monahale, folosind ca pretext ceea ce s-a întâmplat recent pe Dealul Mitropoliei. Încerc să fiu cât mai reţinut cu putinţă.
Faptele, pe scurt: un (fost) monah în vârstă de 25 de ani, protosinghel, a fost filmat întreţinând relaţii sexuale cu un alt bărbat, în luna august a acestui an. Ulterior, din ceea ce am auzit, deţinătorul filmului a încercat să obţină prin şantaj o sumă de bani de la monahul respectiv şi apoi de la Biserică, ceea ce nu s-a întâmplat, iar filmul a sfârşit în presă (presupun că nu gratis), unde a fost făcut public săptămâna aceasta. Între timp, fostul monah a dispărut la începutul lunii septembrie, spunând că e bolnav de TBC şi schimbându-şi numărul de telefon, pentru ca, din comunicatul de presă de ieri să aflăm că încă din august monahul respectiv ceruse ieşirea din monahism.
Am citit şi comunicatul de presă oficial al Patriarhiei. Dacă în unele situaţii comunicatele de presă oficiale îmi apăreau ca fiind îmbrăcate pe alocuri într-un limbaj prea lemnos, de data aceasta singurul lucru pe care l-aş putea reproşa comunicatului ar fi titlul, pentru că - interpretat tendenţios, aşa cum presa de la noi ştie prea bine să o facă - poate da apă la moară celor care acuză Biserica de colportaj al unor teorii cu iz conspiraţionist.
Întrebări:
1. există sau nu o doză de tendenţios în modul în care presa prezintă publicului informaţiile privind Biserica Ortodoxă Română? Am în vedere seriile de articole şi reportaje privind Biserica Ortodoxă Română apărute în presa centrală în perioada 20 octombrie - 2 noiembrie 2009, cu precădere cele publicate de trustul de presă care a făcut public acest caz;
2. există - sau nu - o criză de vocaţie la nivelul personalului monahal?
Părerea mea este că, indiferent dacă există sau nu o astfel de criză, în actualul context social tunderea în monahism nu trebuie să se facă înainte ca vocaţia monahală să fie foarte bine probată - printr-o perioadă de noviciat mai îndelungată de exemplu. Mi se pare puţin ciudat ca la 25 de ani să ajungi protosinghel. Evident, nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea despre asta, dar situaţia aceasta mă determină - în calitatea mea de simplu credincios, membru al Bisericii - să îmi pun întrebări. Întâmplarea face că am avut ocazia să vorbesc de câteva ori cu monahul respectiv, şi vă mărturisesc că sunt revoltat, scandalizat şi vexat de comportamentul lui, iar postarea aceasta este în parte generată de acest sentiment de revoltă şi de încredere înşelată.
Dacă subiectul vi se pare relevant, vă rog să vă exprimaţi observaţiile. Şi închei făcând un îndemn la reţinere în comentarii.
Faptele, pe scurt: un (fost) monah în vârstă de 25 de ani, protosinghel, a fost filmat întreţinând relaţii sexuale cu un alt bărbat, în luna august a acestui an. Ulterior, din ceea ce am auzit, deţinătorul filmului a încercat să obţină prin şantaj o sumă de bani de la monahul respectiv şi apoi de la Biserică, ceea ce nu s-a întâmplat, iar filmul a sfârşit în presă (presupun că nu gratis), unde a fost făcut public săptămâna aceasta. Între timp, fostul monah a dispărut la începutul lunii septembrie, spunând că e bolnav de TBC şi schimbându-şi numărul de telefon, pentru ca, din comunicatul de presă de ieri să aflăm că încă din august monahul respectiv ceruse ieşirea din monahism.
Am citit şi comunicatul de presă oficial al Patriarhiei. Dacă în unele situaţii comunicatele de presă oficiale îmi apăreau ca fiind îmbrăcate pe alocuri într-un limbaj prea lemnos, de data aceasta singurul lucru pe care l-aş putea reproşa comunicatului ar fi titlul, pentru că - interpretat tendenţios, aşa cum presa de la noi ştie prea bine să o facă - poate da apă la moară celor care acuză Biserica de colportaj al unor teorii cu iz conspiraţionist.
Întrebări:
1. există sau nu o doză de tendenţios în modul în care presa prezintă publicului informaţiile privind Biserica Ortodoxă Română? Am în vedere seriile de articole şi reportaje privind Biserica Ortodoxă Română apărute în presa centrală în perioada 20 octombrie - 2 noiembrie 2009, cu precădere cele publicate de trustul de presă care a făcut public acest caz;
2. există - sau nu - o criză de vocaţie la nivelul personalului monahal?
Părerea mea este că, indiferent dacă există sau nu o astfel de criză, în actualul context social tunderea în monahism nu trebuie să se facă înainte ca vocaţia monahală să fie foarte bine probată - printr-o perioadă de noviciat mai îndelungată de exemplu. Mi se pare puţin ciudat ca la 25 de ani să ajungi protosinghel. Evident, nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea despre asta, dar situaţia aceasta mă determină - în calitatea mea de simplu credincios, membru al Bisericii - să îmi pun întrebări. Întâmplarea face că am avut ocazia să vorbesc de câteva ori cu monahul respectiv, şi vă mărturisesc că sunt revoltat, scandalizat şi vexat de comportamentul lui, iar postarea aceasta este în parte generată de acest sentiment de revoltă şi de încredere înşelată.
Dacă subiectul vi se pare relevant, vă rog să vă exprimaţi observaţiile. Şi închei făcând un îndemn la reţinere în comentarii.
Un comentariu reţinut:
ReplyDelete1. La prima întrebare răspund printr-o parabolă.
Trăim vremuri de criză, ca şi cum pe o insulă câţiva Robinsoni nu mai au de mâncare: toţi posaci, amărâţi, aşteaptă un sfârşit dureros şi prelungit, dar furioşi pe unul dintre ei, doar fiindcă e singurul care s-a împăcat realmente cu ideea falimentului. Deci consider că există „tendenţios”, dar din motive de imaturitate.
2. În era mediatizării ies în faţă mai proeminent cazurile urâte. Se vinde mai bine. Dar ce cotidian central ar spune de cantina socială a unei parohii, sau de biblioteca vreunei mănăstiri? Sau de vreun aşezământ pentru orfani precum este cel de la Sf. Macrina? Există deci vocaţii, dar dacă nu sunt mediatizate, nu există. Mă rog, oamenii care fac media, cultivă o reprezentare a realităţii terifiant de deformată, lucrează numai cu etichete, refuză aprofundările, văd lumea în două tonuri, au cultul publicităţii şi al valorilor date pe criterii de audienţă, clipa în direct este cea care confirmă sau infirmă tot. Ea naşte în societate un „stultus”, un soi de fiară pseudojurnalistică trasă la indigo, capabilă şi ea de aceleaşi inepţii centenare în domenii în care ar avea minime competenţe: să spună că BOR şi SRI s-au înfrăţit de sânge, că Liiceanu l-a compilat pe Heidegger, că Iisus a fost în acelaşi mormânt cu Iuda, sau cum arată zilnic Columbenii la micul dejun, etc. Acesta este rezultatul insului insuficient instruit, care se angajează la trusturile media. De fapt e produsul eşecului din învăţământul postdecembrist. De la educaţie porneşte toată iresponsabilitatea. Pentru că şi poporul are patimi şi până la urmă asta primeşte: circ. E reprobabil cazul lui Teoctist Nichitean, dar nu e posibil să facem din asta o etichetă BOR. Observ că media cultivă deliberat şi nejustificat ura pentru instituţiile statului, inclusiv BOR, pe motiv că statul este capul răutăţilor, deci speculează orice caz negativ. S-a îngrijit cineva vreodată să facă o comisie de etică privitoare la fenomenul media şi repercutarea lui în mase? BOR ar face bine dacă ar trasa (chiar doctrinar) nişte limite morale mediei, cu consecvenţa cu care Vaticanul se pronunţă în chestiuni de ultimă oră. Deci să filosofăm puţin la limita dintre ce e bine şi ce nu (deci nu dintre ce face bine şi ce nu interesului nostru restrâns!!).
@ St. Symeon:
ReplyDelete- mulţumesc frumos pentru comentariu.
în ceea ce priveşte prima întrebare, văd că ai răspuns mai mult în cadrul răspunsului la cea de a doua întrebare :)
în ceea ce priveşte a doua întrebare, sunt de acord că lucrurile urâte ies mai repede la suprafaţă, şi că mass-media românească are un talent deosebit în a deforma lucrurile. sunt în egală măsură de acord în ceea ce priveşte situaţia educaţiei, unde lucrurile nu sunt nici bune şi nici proaste, ele sunt catastrofale conform evaluărilor internaţionale.
totuşi, atunci când puneam această întrebare nu mă refeream la existenţa vocaţiei monahale din unghi mediatic, ci la existenţa ei propriu-zisă. în acest caz, înţeleg din răspunsul tău că "e reprobabil cazul..., dar nu e posibil să facem din asta o etichetă BOR", cu alte cuvinte nu se poate generaliza - şi sunt de acord. nu sunt însă cu totul convins că un astfel de răspuns este suficient.
în fine, mă îndoiesc că eventuale limite etice trasate mediei de către BOR ar găsi recepţia adecvată.
1. doză de tendenţios în presă există, desigur. nu e nici primul nici ultimul caz prezentat cu lux de amănunte. dealtfel, se loveşte nu doar în buserică, ci în orice înseamnă o valoare mai mult sau mai puţin tradiţională, în orice se poate considera drept "sigur": biserica, învăţământul, artele tradiţionale. Scopul iniţial este de a crea audienţă prin efectul-şoc. nu ştiu însă dacă în ascuns este o acţiune voită, bine plănuită, de vreo organizaţie ocultă sau pseudo-ocultă, cu două, şapte sau mai multe coarne.
ReplyDelete2. criză de vocaţie monahală nu e. probleme de acestea nu sunt noi şi ştim din citite că nu e prima dată când un astfel de caz provoacă rumoare în societate. numai că acum se poate mediatiza mai ŢexactŢ, să îi zicem aşa. acum se poate vedea "live" acţiunea. aproape că se poate pipăi. dacă înainte se lucra mult pe zvonistică, de altfel şi azi la mare preţ, azi dovezile "de netăgăduit" de tipul cazului de mai sus, sau aşa-zisul caz de corupţie de la constanţa, în fapt nu sunt realităţi. şi filmele, chiar aşa-zis "reale" pot fi mânuite astfel ca să surprindă ceea ce vrea autorul. Cazuri de nereguli morale au fos, sunt şi vor mai fi dar nu cred că ele vor putea să rupă pe un credincios adevărat de Biserică. Vă amintiţi ce spunea Pavel: "Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" Rom.8,39.
Mitruţ
ReplyDelete- mulţumesc frumos pentru comentariu.
nici nu se pune problema ca neregulile morale privind pe unii membri ai Bisericii să rupă pe un credincios adevărat de Biserică.
problema mea este că nu e un caz singular, ci un caz care intervine la un interval de numai câteva luni faţă de un caz asemănător, care a fost - din punctul meu de vedere - mai grav decât cazul folosit ca pretext pentru postarea de faţă. de unde şi întrebarea pe care o pun.
într-adevăr, anul acesta e prima dată când, după ştiinţa mea, există un "corp delict", adică filmul.
Pe acest "parinte", Teoctist Nichitean, am avut neplacerea sa-l cunosc intr-o imprejurare mai mult sau mai putin comica...Eram, prin 2006, pe la Seminar; cand lucram la Camera, imi facusem un obicei - cunoscut de altfel de unii dintre voi - ca sa vin sa ma inchin in biserica noastra, dupa serviciu, o data sau de doua ori pe saptamana. Intr-una din zile, cred ca era pe la 18.00, mi-a trecut prin gand sa urc la clasa noastra. Nu vazusem nici un semn opritor asa ca am urcat linistit la etajul I si, evident am trecut prin fata fostei contabilitati, la acel moment chilia lui Nichitean, dupa cum aveam sa aflu ulterior de la un parinte. In usa deschisa a "contabilitatii" era Nichitean care numara bani in mana individului care s-a dat acum in presa drept "iubitul". "Parintelul" s-a infuriat cumplit cand m-a vazut, racnea la mine de parca as fi fost terorist: " E chilie de calugar, aici! Cine v-a dat voie sa urcati?..."etc. Evident, eroarea era a mea, dar declansarea nervoasa a individului era complet disproportionata fata de o nimica toata ce facusem. In fine, toate incercarile de a-l calma au fost in zadar. Toate explicatiile si scuzele pentru deranj ale mele erau zero. In logica mea interna ma intrebam ce facusem atat de grav, de ma amenintau toate furiile iadului...Mai tarziu, dupa divulgarea homosexualului, am realizat ca intrerupsesem momentul prin care, "virginaticul" isi arata recunostinta fata de tovarasul sau platindu-l cu bani de la pomelnicele oamenilor. Mi-am manifestat dezgustul fata de comportamentul individului inaintea unui bun prieten, monah acolo, la care amicul mi-a zambit cu subinteles: " Lasa-l, ca e un copil!" "da...zic eu, dar cum ajunge pustiul asta sa faca asa ceva?"
ReplyDeleteCa raspuns am primit iar un zambet amabil si am inteles ca trebuie sa schimb subiectul.
De atunci, cand ma intalneam cu individul, fie pe la Radu-Voda, fie pe la Patriarhie, imi crea o greata inimaginabila si il ocoleam.
Dar intrebarea mea a ramas: " Cum ajung astfel de "trufandale" cu obrajori rosii in sanul Sfintei Sfintelor lui Dumnezeu? Pe baza carui merit este avansat? Ce masuri a luat - presupunand ca individul se spovedea corect - duhovnicul sau, ca sa-l convinga sa renunte la impartasirea lui Iuda?"
Oricum, concluzia mea este ca daca il aparam pe acest nefericit, crezand ca facem vreun serviciu Sfintei Biserici, suntem de-a dreptul idioti. In acelasi timp, nici daca l-am condamna nu am sluji Biserica, fiindca am cadea inevitabil prada dorintei de razbunare, care este mai periculoasa chiar si decat pacatul spurcaciunii comise de individ. Eu am zis in sinea mea "Sa-l bata Domnul si sa-l judece Domnul, pe el si pe cei care - cu stiinta - l-au sprijinit in rau! Mania Domnului peste el si peste ei!" Prima intrebare, draga Marius, nu-si mai avea rostul: Normal ca presa valorifica puroaiele omenirii...normal ca tendentiosul este la ordinea zilei, mai ales cand priveste o tinta fixa, precum institutia bisericeasca. Iar la noi, "cainii sunt mai turbati decat la ei" ca-n zicala aceea - ca sa glumesc putin - iar noi nu stim cum sa le param atacurile cum trebuie. Cred ca iti amintesti ceva de scandalul lui Hans Hermann Groer, arhiepiscop de Viena si cardinal. Imediat a doua zi de la declansare, Biserica Romano-Catolica a luat pozitie si l-a depus din treapta inlocuindu-l cu un magnific teolog, print si calugar, C.Schonborn, "pentru a recupera daunele"...iar presa, chiar a doua zi a tacut.Politica inteligenta care ar merge si la noi daca am fi cat de cat inteligenti. Sau cazul din 2004 al lui Kurt Krenn,episcop, ...aceeasi "metoda chirurgicala".
Cu privire la a doua intrebare, daca exista o criza de vocatie in monahismul nostru mioritic...Sincer, eu nu cred ca exista o criza de vocatie. Eu cred ca exista o criza de selectie si cu asta inchei...Sunt atatia oameni merituosi, intelectual si moral, care putrezesc de vii, cu doctoratele in buzunar, exilati de "mania divina"in cine stie ce cotlon,pe cand toti "gugustiucii" - care de care mai adolescentin si mai ingenuu - sunt, poate, mai "apti" sa serveasca interesele Sfintei Biserici.
ReplyDeleteImi aduc aminte de o profetie a Sfantului Cosma Etolianul in care zicea sa te fereasca Dumnezeu de starea preotilor mileniului al 8-lea ( de la Facerea lumii)...Ma gandesc, prapastios si irational, la faptul ca suntem in anul 7517.
Nota: acest articol e scris "la cald". va rog sa-l luati ca atare!