Comentariu la condacul al 9-lea al Acatistului Domnului
"Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveşte preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi păcătoşii pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!"
Una dintre cererile pe care le rostim zilnic în rugăciunea "Tatăl nostru" este aceea ca să se facă cele de pe pământ asemenea celor din cer. Îndeplinirea acestui lucru nu este neapărat un deziderat viitor, până acum străin. De marele praznic al Schimbării la Faţă a Domnului sărbătorim momentul minunat în care Iisus Hristos, aflat pe muntele Taborului, S-a arătat Ucenicilor în slava Sa dumnezeiască "pe cât li se putea" acestora să vadă şi să înţeleagă. Pe de o parte se aflau marii profeţi ai Vechiului Testament - Moise, cel care a primit Legea, şi Ilie, "cel ce a fost înger în trup" şi a fost urcat din timpul vieţii la ceruri -, aceştia având sfat cu Domnul întru lumina cea de nedescris, iar pe de altă parte, culcaţi la pământ şi înspăimântaţi de vederea minunată, Apostolii Petru, Ioan şi Iacov, rămaşi fără cuvinte. Într-un final, în acea stare mai presus de înţeles, Petru propunea Domnului să facă acolo trei colibe. Poate că dorea să spună astfel că nu mai vrea să se mai coboare de pe munte, înapoi la cele obişnuite. Lumea cerească şi cea pământească se uniseră pentru o vreme, prevestind împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu între oameni.
întregul articol în Ziarul Lumina de luni, 6 august 2012
No comments:
Post a Comment