„Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat...“

În tradiţia ortodoxă, se obişnuieşte ca orice lucrare să se înceapă numai după ce ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci şi spunem: "Doamne, ajută!" Acest obicei străbun ţine cont de faptul că nimic din faptele noastre - chiar şi dintre cele vădit bune, de exemplu milostenia sau ajutorarea aproapelui - nu se face fără a avea în minte pe Cel Care face roditoare faptele, anume Bunul Dumnezeu. Alte dăţi, plecând de acasă, mama şi tata ne petrec la drum, urându-ne din inimă: "să-ţi ajute Dumnezeu şi Maica Domnului!", iar spunând aceasta, ştiu ce spun. Nimeni nu cunoaşte mai bine decât părinţii cât de importantă este rugăciunea mijlocitoare a Maicii Domnului. 
Paraclisul Maicii Domnului este una dintre numeroasele slujbe de rugăciune către Fecioara Maria, care se cântă sau se citeşte mai ales în momente de necaz şi în nevoi. Tocmai de aici şi numele ei, care înseamnă "mângâiere". Într-unul din imne citim: "Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos". 

Articolul întreg în Ziarul Lumina, 10 august 2012