_________________________________________________
Deci asta e. Am intrat în partea a doua a crizei. Partea în care efectele sociale vor fi vizibile şi imediate. Spre deosebire de mediul privat, în mediul bugetar sindicatele au putere mult mai mare şi o vor folosi din plin. Criza va fi foarte vizibilă pe stradă, nu ca până acum.
Ştiam cu toţii că lucrurile nu merg şi că ceva trebuie schimbat. Era vizibil cu ochiul liber. Cu toate acestea, impresia mea este că mulţi români nu au crezut în măsuri de o asemenea amploare, probabil din speranţa că nu vor fi direct afectaţi. Iată însă că fiecare dintre noi va fi afectat de criză. Nu va scăpa nimeni.
Acum câteva zile ne aşteptam la creşterea taxelor şi discutam procentele. În schimb, de ieri seară ştim că salariile pentru bugetari, pensiile şi ajutoarele de şomaj o vor lua în jos. Sunt, spun asta din capul locului, măsuri extreme. Odată cu anunţarea lor, speranţele noastre că economia va începe să se restabilească înainte de sfârşitul anului (şi că vom rămâne doar cu amintirea neplăcută a unei crize) s-au transformat în fum. Mai trist este faptul că, dacă aceste măsuri nu vor fi şi aplicate, lucrurile vor merge chiar mai rău.
Şi pentru că tot am adus vorba de acest lucru, nu cred că administraţia românească este capabilă să implementeze aceste măsuri. Nici această administraţie de acum, nici oricare alta. Dacă am fi avut o administraţie capabilă, astfel de măsuri (dar mult mai bine gândite şi nu anunţate în pripă, ca acum) ar fi fost luate de mult timp. Şi poate nu s-ar fi ajuns aici de la bun început: salariile şi pensiile nu ar fi crescut aberant în 2007 şi 2008, cum nici numărul angajaţilor la stat nu ar fi atins dimensiuni groteşti. Acest lucru nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, mă îndoiesc sincer că aceste măsuri sunt suficiente. La cum văd eu lucrurile, guvernul continuă să reacţioneze cu reţinere (şi foarte târziu) faţă de o situaţie deja existentă, în loc să acţioneze pentru a o îmbunătăţi. Nu poţi câştiga nimic niciodată având o strategie defensivă. Dar, am uitat, nu trăim în Polonia sau în Coreea de Sud.
Regretul meu este că singurul potenţial câştigător din această situaţie este partidul socialist. Liderii acestuia nu merită să câştige puncte de simpatie şi susţinere pentru simplul fapt că stau pe margine şi ţipă strident cât de buni sunt ei şi cât de răi sunt cei care guvernează acum. Cu siguranţă, liderii socialişti nu merită să câştige puncte pentru că vor încerca – şi probabil vor reuşi – să scoată oamenii în stradă. În situaţia de acum, protestele vor înrăutăţi lucrurile. Ar fi fost în schimb binevenite proteste pentru a cere guvernului un plan anticriză - acum un an, sau acum câteva luni, în momentul în care era tot mai vizibil faptul că guvernul nu are un plan anticriză. Avem însă nu numai guvernul pe care îl merităm, ci şi opoziţia pe care o merităm.
Avem nevoie acum, mai mult ca oricând, de stabilitate şi pace socială, pentru ca această perioadă dificilă să treacă mai repede. Protestele nu înseamnă decât prelungirea şi înrăutăţirea ei.
Fiecare familie a acestei ţări va fi afectată de reducerile anunţate. Dacă stau şi mă gândesc la familia mea, sunt cel puţin 4 persoane care vor câştiga mai puţin sau îşi vor pierde slujbele. Iar dintre acestea, 3 sunt profesori. Nu merită acest lucru. Lor li se adaugă prietenii care deja mi se plâng că nu mai pot rezista. Toate aceste sacrificii pe care oamenii le fac vor fi risipite dacă lucrurile nu se schimbă.
Acum.
Draga Marius,
ReplyDeleteTin sa-ti marturisesc faptul ca am remarcat in articolul acesta un defect tulburator, pe care, in sancta simpicitas de care dau dovada uneori, il atribuiam numai scrisului meu.
Desi asezi frumos in pagina atat continutul cat si forma, modul tau de a dezbate subiectul in cauza este unul pur romanesc. Mai precis, tipul acelei cumintenii care jongleaza, poate, cu pasivitatea. Ce-i drept, noi nu vom fi niciodata polonezi sau sud-coreeni, dar am putea incerca sa fim macar putin mai greci! Ha, ha, ha! Ma aud singur rostind asta...Ei bine, eu nu sunt adeptul stabilitatii si a pacii sociale in cazul crizei din Romania. Eu cred ca intreg poporul roman, dupa modelul cat se poate de european al francezilor sau al grecilor, ar trebui sa demonstreze in strada pana cand strigatele lui ar ajunge, fie chiar via Bruxelles, Strasbourg ori Washington, si in urechile infundate ale mamei denaturate care se numeste conducerea politica a tarii. Eu cred ca noua romanilor ne lipseste la ora actuala ”mirosul politic”. Ori l-am pierdut pe parcursul istoriei, ori nu l-am avut niciodata (ceea ce ar fi un adevarat miracol), ori cineva cu buna stiinta ni l-a ”anesteziat”cumva, candva. dar asta e o tema pentru alt articol. Eu am capatat obiceiul de ceva timp ca atunci cand aud vorbindu-se de stabilitate si de pace sociala sa ma enervez la culme. La noi aceste principii echivaleaza in cel mai bun caz cu apa de ploaie (acida). Poate ca ar trebui sa abandonam caii verzi de pe pereti si sa constientizam faptul ca la noi nu a existat niciodata stabilitate si pace sociala. Poate ca o solutie mai constructiva ar fi sa eliberam din captivitate alte forte decat cautarea virginitatii pierdute cu stabilitatea si pacea sociala. Poate ca daca am reusi sa ne redescoperim natura conflictuala, am avea mai mult succes decat cu pasivitatea aceasta morbida.
Un exemplu, cred eu, elocvent: Ungaria si-a recapatat acum cativa ani tezaurul furat de rusi. Ei au reusit. Noi de ce nu?! Pentru ca suntem niste milogi, niste sclavi desconsiderati. Nu stim sa fim demni si tari.
O spun cu mahnire maxima.
Poate ca solutia ar fi ca noi toti romanii sa redescoperim valoarea ”parului din gard”. Exista lege? Sa o aplice toti sau niciunul. Scuza-ma pentru fluxul neconditionat al cuvintelor.
Dragă Mircea,
ReplyDeletemulţumesc pentru comentariu.
Sunt conştient de defectele scrisului meu, şi cred că ceea ce ai spus constituie mai degrabă un compliment. Din punctul meu de vedere, a protesta în situaţia de faţă fără a propune soluţii alternative este o greşeală. Iar soluţii alternative nu există. Pur şi simplu, sunt prea mulţi angajaţi la stat.
Mai mult, protestele poporului ar fi trebuit să aibă loc mai demult şi să nu îmbrace neapărat forma asta. Cum se face că nu am pretins, timp de 20 de ani, ca oamenii politici să se schimbe? Cum se face că, după 20 de ani, avem atât de mulţi politicieni cu năravuri comuniste? Răspuns: i-am tolerat, i-am votat. Acum le cerem celor pe care i-am votat tot noi o performanţă de care nu sunt capabili; iar noi ştiam acest lucru. Nu e ceva greşit aici?
În altă ordine de idei, în momentul acesta nu protestele ne pot ajuta. Singurul fapt care ne poate ajuta este să ne schimbăm, fiecare dintre noi, şi să devenim puţin mai "nemţi". Nu prin limba pe care o folosim, ci prin modul în care ne tratăm pe noi înşine, felul în care respectăm legile, şi felul în care ne exercităm dreptul de vot. Sunt gata să pariez că trei sferturi dintre noi au dat şpăgi, au cumpărat ţigări la negru, au eludat legea într-un fel sau altul. Avem clasa politică pe care o merităm.
În clipa asta ne furăm cu toţii căciula, şi protestele nu vor schimba acest lucru. Ele pot însă alunga companiile private din ţară, şi atunci chiar ne întoarcem în plin 1990. Iar unii asta şi vor.
Intr-adevar, protestul nu este o solutie pentru eradicarea coruptiei, insa el ar putea demonstra ceva, in premiera absoluta, daca s-ar face asa cum trebuie...ca poporul este un organism viu si constient, nu o jucarie oarba in mainile unui pachet de ”fiinte cu sangele rece”.
ReplyDeleteCeea ce au inteles dar nu au vrut sa recunoasca ”puterile”si nici ”opozitiile”de pana acum este faptul ca, in ciuda somnolentei sale politice chimico-ereditare, a dezbinarii, a defectelor majore care-l caracterizeaza, poporul nostru se va trezi cumva, candva. Este un proces ireversibil, cu toate eforturile politicienilor nostri si ale altora de a-l tine sub sedative. A cauta ”pace sociala” acolo unde nu a fost si nu va fi niciodata este aberant, tocmai ceea ce se urmareste. Protestul, daca va fi facut cum trebuie, va fi un mod de resuscitare. Noi trebuie sa urlam pana cand zidurile groase ale Ierihonului vor cadea.
Mircea,
ReplyDeletesunt întrutotul de acord că pasivitatea pe care o deplângi este extrem de nocivă şi că trebuie schimbată definitiv. Pentru asta avem nevoie de mentalităţi noi şi de instituţii noi.
Sper ca românii să se trezească, într-adevăr, şi să înceapă să îşi asume cu adevărat statutul de cetăţeni. Mărturisesc că sunt pesimist în privinţa asta; mulţi români sunt de o comoditate îngrozitoare. Şi am impresia că e prea târziu. Dar fie, mai bine mai târziu decât niciodată.